Motto:""Binecuvantat sa fie Dumnezeu, Tatal Domnului nostru Isus Hristos, care, dupa indurarea Sa cea mare, ne-a nascut din nou prin invierea lui Isus Hristos din morti, la o nadejde vie, si la o mostenire nestricacioasa, si neintinata, si care nu se poate vesteji, pastrata in ceruri prntru voi."" Amin!

In prima zi a saptamanii, tocmai cand se inserase,
Intr-o casa din cetate, dintre cele mai retrase,
Unsprezece ucenici si cei ce erau cu ei
Stau cu usile incuiate, avand teama de iudei.

Acesti iudei in ura lor L-au rastignit pe Isus
Si la moartea Lui pe cruce, L-au batjocorit nespus,
Intocmai cum Isus spusese prin cuvintele rostite
Ca va fi batut Pastorul si oile turmei risipite.

Abatuti, cu teama-n suflet, le era atat de greu
Despartiti de Invatatorul, de Fiul lui Dumnezeu;
Se intrebau indurerati fara sa afle raspunsul:
""Cum putea Isus sa moara cand El e Mesia, Unsul?

Doar El ne-a dat obladuire cu iubire de parinte
Si ne-a dat invatatura prin fapte si prin cuvinte;
El a plans pentru cetate, I-a fost mila de norod,
El a vindecat bolnavii, fie schiop, fie schilod.

Mutilor, El le-a dat grai, slabanogilor putere,
Surzilor le-a dat auz, orbilor le-a dat vedere;
El a vindecat leprosii si le-a dat iar sanatate,
Iar din altii El a scos draci si duhuri necurate.

A inviat din morti un tanar, si trupul unei copile,
Si pe Lazar ce murise in urma cu patru zile;
A saturat multimile, cand erau toti impreuna,
A certat vantul si marea potolind orice furtuna.

Ce mult ne-a iubit Isus! Cel asteptat atatia ani
Sa ne scoata din robie izgonindu-i pe romani;
Dar, prins si atarnat pe cruce intre ceruri si pamant
A patimit - cumplita moarte! - si-acum zace in mormant.""

Asa vorbeau ucenicii despre Cel ce-a fost rapus,
Cand Simon spune hotarat: "Azi L-am vazut pe Isus!"
Dupa o clipa de uimire toti gandesc:"Se poate, oare?"
Dar Simon Petru este omul care-i vrednic de crezare.

Apoi, chiar Isus spusese ca va invia in ziua a treia,
Va merge inaintea lor sa-i astepte in Galileea;
Or, exceptand ce a spus Simon, altceva nu stiau nimic,
Cand in casa intra Cleopa insotit de un ucenic.

Cu fetele stralucitoare, cei doi ucenici au spus
Ca pe drumul spre Emaus i-a-nsotit Domnul Isus;
Cum le-a talcuit Scriptura despre cei ce-au proorocit,
Cum ardea inima-n ei cand pe drum El le-a vorbit.

Cum L-au poftit sa ramana, ca se-apropia inserarea,
Cum la masa a frant painea rostind binecuvantarea;
Atunci li-s-au deschis ochii si atunci L-au cunoscut
Dar pana sa se dumireasca, El S-a facut nevazut.

Cand ucenicii discutau despre vestea asta noua,
Isus a stat intre ei, salutandu-i: "Pace voua!"
Plini de frica si de spaima ei credeau ca vad un duh
Asteptandu-se sa piara in orice clipa in vazduh.

"Pentru ce va tulburati? Ce-i cu gandurile-acele?
Eu sunt! Viu, cum Ma vedeti! Iata si ranile Mele!"
Fiindca ei, de bucurie, parca nu-I dadeau crezare,
A cerut, ca sa-i convinga: "Aveti ceva de mancare?"

Si a mancat in fata lor - sa creada-n a Lui inviere -
Peste fript, doar o bucata, si un fagure de miere;
Apoi, El le-a amintit ca trebuia sa patimeasca,
Ca tot ce scrie in Scripturi trebuie sa se implineasca.

Tot atunci le-a deschis mintea, ca Scriptura s-o inteleaga
Si sa duca Evanghelia predicand in lumea intreaga;
Sa mearga din tara-n tara, din cetate in cetate
Sa predice pocainta si iertarea de pacate;

Iar cei ce cred si se boteaza, aceia sunt mantuiti,
Cei ce refuza sa creada, vor fi pe veci osanditi.
Amin!