Înnoiri e Primăvară
A re-nceput cu Primăvara
Dorinţa scumpă de trăire
Prin freamătul de înnoire,
Care cuprinde toată ţara
Din zorii zilei până seara,
Prin pitoreasca întinerire.
Când renaşterea-n natură
În verde toată o îmbracă
Mugurii-ncep să desfacă,
Mânaţi de candida căldură
Ce străluceşte-n bătătură,
Viaţa-mi veselă s-o facă.
Şi-asemenea naturii care
An de an se primeneşte
Şi parcă mai sublimă este
În straie noi de sărbătoare,
La caracter şi-a lui lucrare
Şi omul tot mereu zideşte.
Şi ce plăcut e să gândeşti
La starea sfântă de-nnoire
’N-a Domnului neprihănire,
Ce-ţi dăruie, s-o însuşeşti
Şi-n care poţi să străluceşti
Gătindu-te la a Lui venire!
În Jertfa Sa cea salvatoare
La Golgota prin răstignire,
Pentru-a Sa glorie-n mărire,
Prin lupta Lui învingătoare
Cu moartea necruţătoare,
Ne-a oferit sfânta mântuire.
Flavius Laurian Duverna
12 mai 2013