Întreaga Viață care ni s-a dat
În risipita-n pulbere țărână
Ca pe Cuvântul Sfânt și Înălțat
S-o versuim cinstită în Lumină.
Cu ce Sinceritate am primit
Credința ce ne-a scos din lanț de moarte,
Noi sufletul să-l ridicăm, uimit,
De la minuni văzute-n Libertate.
În ce lumină traiul pe pământ
Noi am putut cu zilele a-l duce
Inima noastră s-o-nălțăm cuvânt
Răspuns pentru Cuvântul de pe Cruce.
Iar Dragostei în care-am fost iertați
Și ne veni în gemete de ură
Să-i mulțumim cu Dragostea de frați
Dacă-ntre noi vreodată o avurăm.
Dându-ți ce ai în văzul lui Isus
Să hotărască dreapta-I judecată
Dacă-n Cuvânt cuvântu-ți este pus
Și Viața nu degeaba ți-a fost dată!
Pentru cei care au fost interesați de poeziile „După psalmi”. Vă rog foarte mult, nici într-un caz să nu socotiți că aceste poezii sunt o traducere ori chiar o adaptare. Ele sunt o privire proprie din starea mea către stările acelor oameni de demult. Până nu m-a pus Dumnezeu să scriu aceste poezii, eu, dacă citisem, poate, vreo 10 psalmi din cei mai populari. Poate mai mulți... Dar făcând cunoștință cu fiecare în parte mi s-a descoperit o lume foarte interesantă. Oameni foarte vii cu Credința și necredința lor, cu religii și crezuri, cu Speranța și deznădejdea, cu Dragostea și ura... Necătând la super cunoscuta idee că lumea se strică pe zi ce trece, tocmai „Psalmii”(originali, se înțelege) m-au convins că lumea merge spre bine. Spre Dumnezeu. Și spiritual, și material. Va plăcea asta cuiva sau nu. Și I-am mulțumit lui Isus. Din toată inima... Nu jelesc de loc că „După psalmi” s-au terminat. Dimpotrivă simt o eliberare. Și o mică totuși tristețe. Dar foarte mică. Mi-a fost foarte greu să postez câte două poezii în fiecare zi, dar Duhul nu m-a lăsat și am putut. Atenția mi se îndrepta , după terminarea „Psalmilor” spre „Cântarea cântărilor” și „Ecleziast”. Dar „Cântarea cântărilor” am refuzat-o pe loc căci o socot un imn al carnalității, dar iată„Ecleziastul” mă uluiește cu întradevăr o mare înțelepciune. Fie și a unui om religios. Visez la„Iona” și la „Iov”. Dar... Nu-s eu stăpân. Dumnezeu să vă binecuvânteze pe toți! Amin.
Fi binecuvintat cu intelepciune mai multa decit a Ecleziastului, sa te putem intelege, de vei porni pe urmele lui.
P.S. Soră Daniela am spus „visez” nu „încep”. Dacă Dumnezeu va dori să scriu ceva voi scri și ceea ce nu vreau în ruptul capului. Și cred că asta e spre binele meu, măcar că, uneori, nu prea înțeleg.
Mai degrabă nu vreau al înțelege. Amin.