Atâtea clipe risipim, tot adunând gunoaie
Cu-acelaşi dor, cu-acelaşi gând înspre-a privi în jos
Şi rând pe rând se pierde tot ce-i sfânt şi de valoare
Pe lucruri mici, de ne-nţeles, străine de Hristos.
Uităm de-un scop, de-un ţel măreţ ce-l dat-a Creatorul
Să preţuim, să chibzuim al nostru timp de har
- Un timp - ce-i poate astăzi scurt, iar omul, muritorul
Răspunde-va de el odat', de clipa de hoinar.
O veşnicie-ntreagă stă în viaţa de o clipă
Ce o trăim acum, aici, cum noi o pregătim:
O cheltuim pentru pământ sau investim spre Slavă
Nimic sau Tot va moşteni viaţa ce-o trăim.
Nu e pierdut timpul ce-i pus în slujba veşniciei
Căci rodul lui va triumfa în Ziua de Apoi
Ci clipa ce o risipim în falsă bucurie,
Ea niciodată n-a rodi din vreascuri şi gunoi.
Atâţia alţii azi depind de timpul nostru, fapta
Ce-i poate-aduce la Hristos sau condamna pe veci
Pe veci pierdută-i clipa ce se cheltuie-n plăcere
Când semenul n-a fost hrănit din bogăţia ei.
Mesajul Său, cu-atât avânt răsună azi ca-n noapte:
"Răscumpăraţi, răscumpăraţi a vremii bogăţii!"
E ne-nţelept acel ce-n vânt, cu ale firii fapte
Îşi risipeşte timpul dat, măreţe avuţii.
Căci clipele noastre ţes ani, iar anii... anii-s viaţa
Ce zboară iute, prevestind că s-a sfârşi odat'
Un ceas, moment ce-i pregătit să-nceapă judecata:
Ţărâna să dea socoteală Celui ce-I Împărat.
Şi totuşi, noi alegem azi cum ne trăim momentul
Ori clipa ce-am primit-o-n dar prin creditul Ceresc
Un veşnic Viitor depinde-va de cel ce-I azi Prezentul
Salvăm sau condamnăm pe veci un suflet omenesc?!
Ne va chema Stăpânul Sfânt atunci la judecată
Să-mpartă drept nu clipe, ani, sau veacuri omeneşti,
Ci Veşnicia: Har etern sau plâns pe totdeauna
Alege bine astăzi cui şi cât vrei să slujeşti!
E vremea să ne pregătim, să stăm în aşteptare
Grăbind, c-un zel şi foc nestins, a veşniciei zi
Trăind o viaţă cu folos până în clipa-n care
Spre zare vom zbura în stol cu-ai Domnului copii.
Amin