Inima împărțită

După ce-ai călcat în apă ,legământ făcând cu cerul,
Și-ai rostit făgăduințe, descâlcind la toți misterul...
După ce în fața obștii , ai făcut vii declarații,
Ai luat martor tot cerul, stârnind îngeri-n ovații ...

Nu e loc de puncte puncte, vorbe spuse-n dublu sens,
Nu poți urmări pământul și iubirea, act imens ,
Fără să trădezi pe unul, într-un crez perfid ,nebun...
Răstignind din nou pe Domnul, mielul scump divin și bun !

Când te chemi creștin ca altul, dar te-mbeți, că vinu-i bun,
Când înșeli pe cel ce-așteaptă doi cartofi pentru ceaun...
Când te-mbraci de parcă ingeri, minte n-au în umilință,
Când se-acoperă cu aripi n-a lui Dumnezeu prezență...

Când cântarea te îmbie nu spre rugă, ci spre dans,
Când în loc de fermitate , stai tot timpul în balans...
Când cuvântul revenire, indispune și stresează,
Ai trădat pe Hrist creștine, mintea ta nu mai e trează !

Dac- ar fi la mintea noastră, am pieri ,nici țintirim...
Dară Dumnezeu e mare, ne iubește cât nu știm !
Ne oferă iar prilejul, cina sfantă când gustăm,
Să-i aducem pocăință, inimi rele să-i predăm...

Și iubirea-i nesfârșită peste noi va curge iar,
Ne va da din nou născare, Haine de margaritar,
Dragostea atat de mare să nu fie în zadar,
Rupe grabnic orice ramuri ,din al lumii fals tufar !