Lumina trezirii

Când naştere a luat în mine
Dorinţa sfântă pentru viaţă,
Am cătat Doamne a Ta faţă
De-a Te ruga, şi mă susţine
Să nu mă depărtez de Tine,
Şi să ascult, dulcea povaţă!

Şi când în minte, a răsărit
Gândul sublim al veşniciei,
Cântarea sfântă a bucuriei
Sufletul trist, mi-a liniştit,
Căci Doamne m-ai mântuit
Şi pus-ai capăt tragediei!

Şi-ai dovedit lumilor toate
Că-n Universul perturbat
Lumina astfel s-a aşezat,
Cu Jertfa crucii în dreptate
La Golgota ca faru-noapte,
Risipind haosul întunecat!

Păcatu-a fost perturbatorul
Al ordinei cereşti şi sfinte,
Ce-a atăcat suflet şi minte
Prin Lucifer, instigatorul,
Ce-a devenit provocatorul
Tulburând pacea dinainte.

Lumina-Ţi Doamne a trezirii
Prin faptul clar, că-ai înviat
Şi că la ceruri, Te-ai-nălţat
Şi-ai dus mesajul mântuirii
Nădejdea scumpă a omenirii,
Pământu' întreg l-a luminat!

Flavius Laurian Duverna
13 mai 2013