Ploaia
Picură pe tablă ploaia și îndeamnă la visare,
Totu-n jur se liniștește, uscăciunea-n jur dispare.
Verdele inundă zarea cu sclipiri de crud smarald,
În conturul de culoare, totu-i neted, totu-i cald…
Păsările-n bălți, grăbite, se deretică în pene,
Bucuroase de vreo râmă, ce se-tinde-n glod alene .
Iar copiii fac baraje și bărcuțe de hârtie,
Pentru cei ce-i spionează, demonstrând clar măiestrie…
O lumină maiestoasă se repede printre nori,
Luminând clar orizontul, făcând dese, noi cărări.
Dintr-o dată sparge-auzul o căruță prin pietroaie,
Nu, e tunetul ce vine, un fior prin vene taie…
Toți privim dezlănțuirea și gândim la Dumnezeu,
Mai cu frică, mai cu teamă, și creștin și chiar ateu.
Suntem mici când maiestatea cerului ne copleșește,
Toată slava și mândria în țărână se topește…
O, voi oameni ce vă umpleți de ifose și mândrii,
Cât de mici suntem cu toții, când trăznește în tării !
Dac-am lepăda trufia, ridicând ochii spre cer,
S-ar trăi mai bine-n lume, pregustări de veșnicii !
La Bologna , Italia, ploua de mai mult timp aproape zilnic. Mie imi place ploaia, dar multi in jurul meu sant foarte nemultumiti...Ma intreb ce ar mai zice daca ar fi in Sahara ?
Ferice de cel ce se bucura sub mina Domnului in orice vreme si indiferent de timp.
slava Domnului
fiti binecuvantat de Domnul
Te felicit cu mare drag, pentru versurile de mai sus !