Să nu asculți tăcerea ce adesea te-nconjoară,
Ci las-o acum să plece, te roagă, bunăoară.
Nu-ngădui să-și facă la tine a ei casă
Și n-o chema atuncea cînd dor de cer te-apasă.

Că-i dor de veșnicie și de-a ei splendoare,
Ce-aduce pace-n suflet și-n rană alinare,
Ce-nvăluie-n lumină, ce face fericit,
Și pe cel ce e singur, dar de Isus iubit.

Îngenunchiată-n rugă, uiți de tristeți, necaz
Și-atunci de bucurie curg lacrimi pe obraz.
În strînsă legătură cu Creatorul ești,
Simți harul ce-L revarsă din slăvile cerești.

Cînd Lui îi spui în taină povara ce te-apasă,
Fii sigură că pacea asupra ta o lasă,
Înlătură durerea și-n încercarea grea
Îți dă putere sfîntă să treci ușor prin ea.

Și plină de credință cu cuget liniștit,
Să-I spui: Isuse, Doamne, la Tine am venit,
Îți mulțumesc din suflet că m-ai răscumpărat
Prin jertfa de pe cruce păcatul mi-ai iertat.

N-am nici un merit, Doamne, de Tin' să fiu iubită,
Doar mila Ta cea mare mă face fericită,
Îmi dă nădejde vie că-n a Ta Împărăție
Cu cei dragi împreună, îți vom sluji doar Ție.

Și-atuncea stai și cugeți, tăcerea s-o primești
Cînd poți să-ți înalți ruga spre slăvile cerești?
În părtășie sfîntă cu Domnul poți să stai,
Nu în tăcere mută afla-vei drum spre rai.

Deci, laudă pe Domnul, te roagă ș-apoi cîntă,
Înlătură tăcerea pentru o răsplată sfîntă.