Cu ochii...am văzut minunea...
Ce mântuirea dăruise,
Prin rândurile cărţii scrise,
Din Biblia ce posta cununa...

Cu ochii...am văzut păcatul...
Şi binele...şi răutatea...
Şi ce e mila...ce-i dreptatea,
Dar tot cu ei...îmi bat obrazul...

Cu ochii...nu mă mai satur de privit...
Şi sunt tot timpul ispitit,
Chiar de mă aflu mântuit,
Prin ochi...sunt eu secat şi istovit...

Cu ochii...ce har...ce binecuvântare...
Să pot vedea o lume mare,
Cu lucrurile trecătoare...
Să văd...ce-i dincolo de zare...

Cu ochii...şi deja-s obosit...
Că m-am lăsat înveninat,
De frumuseţe...ce păcat...
E pieritor...ce am iubit...

Cu ochii...văd oamenii ce umblăresc,
Pământul, faţa locului,
Şi viaţa...haina softului,
Dar toţi, pe rând...se chinuiesc...

Cu ochii...de stricăciune lumea-i plină,
Însă Acel ce-nviorează
Şi inima o face trează,
Îl văd în mine...E Lumină...