Ultimul tren

Sunt un călător în așteptare...
Pe un peron trist, a pământului gară;
Zilnic mă pregătesc de călătoria mare...
Să plec spre galaxii, să uit de viața amară.
Ridic privirea spre mărgean, în zare,
Unde stele, lună, și soarele răsare...

Privesc în jurul meu, văd mulți în așteptare...
Atâta lume agitată pentru plecare...
Alții râd de ei, (fiindcă pentru ei e bine!)
Trăiesc ziua de azi; uită de cea de mâine.
Cei pregătiți, așteaptă trenul divin...
Ultima șansă, să scape de greutăți și chin.

Gara... este casa Domnului Isus,
Trenul... marea speranță, trimisă de sus,
Viața să ne-o pregătim pentru plecare;
Când vom auzi trenul șuierând în depărtare...
Imn de biruință să cântăm până apare,
Bucuroși, salvați, din lumea umbrelor amare.

Rândul e mare, pentru biletul de plecare...
Însă cei înțelepți, vor avea bilet de scăpare,
(Acei ce-au adunat rezerve în ale lor candele).
Fecioare înțelepte să fim cu toții,
Să scăpăm de această lume, și vitregiile sorții.

Doamne, ce trist și câtă dezamăgire...
Fi-va pentru cei ce, stau în ațipire.
Trenul e mare, e loc pentru fiecare,
Însă doar aceia vor urca în el,
Care aicea jos, au avut un sfânt țel.

Te slăvesc, Te preamăresc, și sunt mulțumit,
Călătorind cu Tine, Isus, am loc pregătit!
Mi-ai pus în mine Doamne, o speranță,
M-ai scăpat de la pierzare, m-ai mântuit,
Credința și speranța, în mine n-au murit,
Ca să-mi duc la capăt visul dorit.

Ești visul meu cel mai mare!
Ce-l port în inimă, cu candoare,
Și sunt atâta de îndrăgostită...
În dimineți Ţi-o spun în a mea rugă.
Doresc să ajung în al Tău braț fericită,
Isus! - Să Îți declar - Iubire infinită.

În ultimul tren când voi urca
Să mă aștepți iubirea mea!
Căci aici jos, Te-am așteptat...
Cuvintele rugi, haina mi-au lucrat;
Brodate cu petale de crin,
Pentru Tine, Iubitul meu, Mire Divin!

Să mă porți spre zările albastre...
Mai sus de nori, de zări, de astre,
În cetatea sfântă mult dorită,
De Tine Doamne, să fiu iubită,
Purtată în norul alb, de îngeri,
Fericită, că am plecat,- din Valea Plângerii.