Orice lucru îşi are vremea lui
(Ecles. Cap. 3)


Toate se fac când trebuiesc
Tot ce se face, o vreme are
Naşterea, moartea, se împlinesc
Nimica, nu e la întâmplare.

Via, la vreme se sădeşte
La timp smulgerea e făcută
Şi orice lucru se zideşte
La vremea lui, apoi se surpă.

Şi plânsul are vremea lui
La fel, e vremea de bocit
Vine şi timpul visului,
Al jocului timp, a sosit!

Şi pietrele pe rând se aruncă
Apoi, toate la loc se strâng.
Şi îmbratişarea e dorită
Apoi, respingere-a venit.

O vreme are căutarea
Şi pierderea, o vreme are;
O vreme are şi păstrarea
Apoi, urmează o lepădare.

Şi ruptul are un timp anume
Cusutul, vremea lui o are.
La vorbă, apoi rându-i vine
Tăcutul, este bun sub soare.

Iubitul, are vremea sa
Şi ura, are un timp aparte
Războiul dacă va urma,
Nici pacea, nu este departe.

Şi toate au un timp anume
Totu-i făcut cu rânduială
La toate Domnul le da nume,
Toate se fac cu socoteală.

Căci cea mai mare bucurie
E omu-n pace să trăiască
În toate, mulţumit să fie
Şi viaţa, omul s-o iubească.

Ce face omu-i trecător
Şi tot, o dată se sfârşeşte
Ce face Domnu-i ziditor
Şi-n veşnicie, dăinuieşte.

Să poţi ca bine să trăieşti
Este o binecuvântare.
Să fii vesel, să foloseşti
Toate ce le-ai făcut sub soare

Când Domnul ceva făureşte
Nu e nimic de adăugat
Puterea El şi-o foloseşte
Nimic, nu poate fi schimbat.

Tot ce-a mai fost are să fie
La Domnul orişice se poate
Doar El trăieşte-n veşnicie
Tot a făcut, a Lui sunt toate.

Şi Solomon acum vorbeşte
Despre nelegiuire - spune
În judecată el trăieşte
La răutăţi, nu se supune.

Căci Domnul va face dreptate
El toate le va judeca
Şi vremurile le împarte,
Răsplată, toţi vor căpăta.

Omul la fel că dobitocul
Aceiaşi soartă a lumii are
Se naşte, când vine sorocul,
În ţărnă se duce şi moare.

Ades se pune întrebarea:
La Ceruri, cine se va duce?
Unde le merge lor suflarea,
Sau poate în pământ, se duce?

Dar Domnul pe toate le ştie
Mintea la om e mărginită.
Dar Domnu´ ştie ce-o să fie,
A cui viaţă e răsplătită.

va urma

Câmpia Turzii 23 mai 2013