Isus, Comoara mea...

Isuse Doamne, eşti Comoara
Cea scumpă a sufletului meu,
Căci mi-ai luat cu drag povara
Ce o purtam nespus de greu
Când m-aflam fără Dumnezeu!

Mi-ai luat-o şi ai dus-o în spate
Prin crucea grea către Calvar,
Şi-n loc ai pus a Ta dreptate
Prin dragostea şi sfântul har,
Trecând peste-al morţii hotar!

A vieţii mele, mi-eşti Comoara,
Cea de preţ, şi cea mai sfântă,
Şi pentru că mi-ai luat povara
Sufletu-mi, cu drag Îţi cântă,
Şi-n zbor spre ceruri se avântă!

O! Comoara mea cea preţuită!
Spre slava Ta cea maiestuoasă,
Te voi mări-n starea-mi fericită,
Pentru că-n veci, voi fi acasă,
Prin dragostea Ta cea duioasă!

Şi când în marea-mi mulţumire
'Mi voi ridica glasul, în cântare,
Voi preamări scumpa-Ţi iubire
Ce Doamne a fost aşa de mare
Prin Jertfa Golgotei, biruitoare!

Flavius Laurian Duverna
16 mai 2013