Pe o iarbă deasă mătăsoasa,
Şedea un suflet şi plîngea,
Şi lacrim mari curgea pe faţă
Şi cu glasul tare el striga.

Ai milă Doamne tu de mine,
Şi iartămă de ceam greşit
Căci eu mam depărtat de tine
Şi glasu Tău nam vrut s-ascult.

Cu inima îndurerată
Privea spre cerul minunat,
Căci pocăit a fost odată
Şi calea sfîntă a lăsat.

S-a dus dus pe calea cea lată,
Şi şi-a pierdut credinţa Sa,
Şi-acum cu-o haină murdară toată
Ea către ceruri tot striga.

Eu ce să fac o Doamne Sfinte
Şi cum eu să mă pocăesc.
Că totul e murdar în mine
Şi viaţa cum eu so trăesc.

C-am fost odată botezat
Şi Duhul Sfînt în min-era
Azi sînt cu o haină păcătoasa
Şi sunt îmbrăcată eu cu ea.

Mi-ai dat odată o haină albă,
Şi-ai zis să mă imbrac cu ea.
Şi eu mergeam pe celea sfîntă
Uitîndu-mă mereu la ea.,

Dar într-o zi fără veghere
Am vrut să gust ce nu e al Tău
Şi-am arucat eu doar privirea
Şi-am căzut pe mîna celui rău.

Ca să mă întorc îmi era ruşine
Şi tot mai mult mă cufundam
Trăeam păcat,nelegiuire...
Şi de Satan eu ascultam.

Şi aşa mam dus tot mai departe
Prin gropi adînci cu murdării
Şi într-o zi aud o şoaptă,
Tu fica mea dece nu vii?

Şi m-am trezit pe loc,îndată
Uitîndu-mă împrejurul meu
Şi am strigat”unde eşti o,Tată?”
Şi cei cu sufleţelul meu.?

Şi acum eu stau aici plecată
La crucea sfîntă,înghenuncheată
Primeştemă o sfinte Tată
Şi spalămă să fiu ertată.

Vegheaţi voi ficele fecioare,
Şi nu mai staţi în nepăsare
Căci se aude a lui strigare
Să fiţi gata cu toţii de plecare...