Atât de mult Tu mă iubești,
Isuse drag și-mi dăruiești,
Atâtea binecuvântări,
Ce vin mereu, din depărtări,

Oceane nu pot să despartă,
O dragoste ce frații poartă,
În inimă pentru cei mulți,
Căci glasul lor Tu îl asculți,

Tu-ai pus în inimile lor,
Un foc aprins și sfânt fior,
De-a fi mereu, mereu aproape,
De cei ce plâng. Nici văi, nici ape,

Nu pot să fie stăvilar,
În fața munților de har,
Ce-ai hărăzit. De-aceea eu,
Te preamăresc, Sfânt Dumnezeu,

Nu-Ți lași copiii în necaz,
Ștergi lacrima de pe obraz,
Cu mâna Ta, înlături norii,
În răsărituri aduci zorii,

Din razele calde de soare,
Reverși lumină și culoare,
Iar eu, aflat în al Tău har,
Mă rog, să nu fie-n zadar,

Jertfirea lor și dăruirea...
Ce minunată e trăirea,
Când ști că sunt surori și frați,
Ce de Duh Sfânt sunt cercetați

Și fără-a sta prea mult pe gânduri,
Revarsă bucurie-rânduri,
Ca niște pluguri, pe ogoare,
Ce lasă-amprenta în răzoare,

Prin sânge sfânt suntem legați,
De Tatăl, binecuvântați,
De-aceea Doamne, slova mea,
Îți preamărește dragostea!

28/05/13, Barcelona -Lucica Boltasu