Călătorind, fiind peregrin
Călătorind, fiind peregrin
Pe-acest pământ ca străin
Poporul, Doamne suspină,
Dup-acea viaţă mai senină
Lipsită de dureri şi lacrimi,
Lipsită de griji şi de patimi.
Călătorind, fiind peregrini
Urâţi de duşmani şi vecini,
Copiii Tăi, o Doamne rabdă
Ca bobul ascuns în brazdă,
De unde-aşteaptă-ncolţirea
Spre a scruta nemărginirea.
Călătorind, cuprins de dor
Spre apa vieţii, sfânt izvor
Ce pentru veci înveseleşte
Bând din apa ce-l sfinţeşte,
Poporul Tău, e-n pregătire
Pentru măreaţa Ta venire!
Flavius Laurian Duverna
20 mai 2013
Domnul să te binecuvânteze!