Cine munceşte, pentru el munceşte
Căci foamnea lui, la lucru îl îndeamnă;
De este harnic şi se-nvredniceşte,
Nimic străin, el nu îşi însuşeşte,
Lucrează fără frică şi făr' teamă;

Pe-acela, Dumnezeu îl răsplăteşte
Şi îl ajută, în fiecare zi;
De dimineaţa, de când se trezeşte
Şi până seara, când omul oboseşte,
Ajutor îi dă şi nu s-ar mai opri.

Cel ce munceşte, este conştiincios
Şi Domnului el îi încredinţează
Ce-are nevoie şi i-ar fi de folos
Şi orice plan, întocmit minuţios;
Pentru că numai El îl protejează!

Cine munceşte, pentru el munceşte
Şi poate avea, tot ceea ce-şi doreşte;
Câştigă şi adună, dar şi dăruieşte,
E credincios şi se înveseleşte
Că Domnul Dumnezeu nu-l părăseşte.

Îi stă aproape şi îl însoţeşte,
Îi dă înţelepciune şi lumină,
Când este slab, Domnul îl întăreşte,
Tot El, e-Acel, care se îngrijeşte;
Cel ce munceşte, să aibe-o viaţă plină!

A.N
17.05.2013 Firenze