Părinţi ce sînteţi voi acuma,
Ce Domnul vă va da copii,
Cum învăţaţi copii voştri,
Să ajungă în sus veşnicii.

Căci două veşnicii sînt date,
Şi pregătirea-i pe pămînt,
O cale,este rea şi lată,
Iar alta-ngustă în cerul sfînt.

Şi ce sămînţă sameni astăzi
În Copilul tău de pe pămînt,
Ori poţi tu grija pămîntească,
Şi nu-l îndrepţi spre-acela Sfînt.

De cîte ori ai pus iubirea,
Şi dragostea de Dumnezeu,
Sau tu iubeşti azi,mai mult lumea,
Şi-ai semănat şi-n fiul tău.

Ce vede azi la tine fiica,
Sau fiul tău,cum tu slugeşti,
E plină inima de frică,
Ori numai creştin tu te numeşti.

De cite ori ai strîns copii ,
Lîngă altarul lui Isus,
Şi le-ai spus tu de veşnicie,
Şi să le-ndrepţi privirea-n sus.

Căci Domnul ţi i-a dat pe-o vreme,
Şi pentru ei vei da răspuns,
Nu-i învăţa s-aibă plăcere,
Ce nu-i a Domnului de sus.

Căci dragi părinţi voi toţi ştiţi bine,
Că totul merge spre sfîrşit,
Voi arătaţi-le iubire,
Cît sînt cu voi pe acest pămînt.

Nu staţi astăzi în nepăsare,
Ci sămănaţi întruna-n ei,
Că Domnul este încercetare,
Şi-i cerceteză şi pe ei.

Atîta viaţă ţi-a dat Domnul,
Atît de mult El te-a iubit,
Ţi-a dat copii,fii şi fice,
Dar pentru cer i-ai pregătit.

I-ai învăţat sfîntul cuvînt,
Le-ai pus tu dragostea de el,
Au încheat ei legămîntul,
Cu sfîntul Domn Emanuel.

Le-ai arătat tu crucea sfîntă,
Ia-ai învăţat cine-i pe ea,
Şi cine pentru ei odată,
Şi a dat cu drag viaţa Sa.

De cîte ori le-ai spus tu de calea,
Cea ăngustă,sfîntă şi curată.
De cîte ori ai fost lumină,
Ca-n tine pe Isus să-l vadă.

Rîvniţi părinţi să vadă cerul
Copii voştri ce aveţi ,
Luptînd în post şi rugăciune,
Ca pocăiţi voi să-i aveţi.

Căci în curînd Harul se-nalţă,
Şi trece Domnul la Evrei,
Şi n-are atuncea să mai fie,
O pocăinţă pentru ei
Amin.