Sfârșit de mai
S-a îndrăgostit iar cerul,
Ca prințesa de un crai.
Dar prin frunze-și cântă dorul,
Că s-a dus iar luna mai.
Pe câmpii multicolore,
Ce sunt rupte ca din rai,
Parcă-i strigă păpădia:
,, Doamnă, nu pleca, mai stai ! ’’
Supărat stă liliacul,
În albastru-i minunat,
Că pe ducă-i este floarea,
Cu mirosu-i parfumat.
Își șoptesc printre petale,
În roșeața lor bujorii,
Că s-a dus iar primăvara,
La apus căzut-au zorii.
În cireșii din livadă,
Razele încep să-și scalde,
Luciul, ce vestesc venirea,
Unei doamne, mult mai calde.
Astfel a trecut în grabă,
Cu un pumn de zile-n teacă,
Un sfârșit de primăvară,
Care vine, și iar pleacă.
Trecătoare-n calendar,
Sunt ale lunii nopți și zile,
Unele au fost nuiele,
Altele au fost utile.
Pentru primăvara verde,
Ce s-a dus cu-al ei alai,
,, Mulțumescu-Ți , Ție Sfinte,
Pentru-acest sfârșit de mai !’’
Viorel Balcan 31 mai 2013
E inima plina de flori,miresmee, culori! Ce bine ca le-ai facut loc ,pe linga problemele pe care le ai ca fiecare,numai bine!
In acest context, si "nuielele" sunt utile, nu-i asa? Domnul sa va toarne din cer o ploaie de versuri, spre slava Lui!
frate Viorel, să te scoată biruitor în toate.