Ziua de ieri e scrisă în istorii
Și cum a fost, o știe fiecare.
Am așteptat să se ivească zorii
Noului azi, cu clipe de-ndurare.

Ziua de azi de Dumnezeu e dată,
Ca dar! Să-L preaslăvim, să ne-nchinăm.
Ziua de mîine, de da-ne-a Bunul Tată
Va-ngădui, al ei mister, să-l dezlegăm.

Dar cît încă e azi, s-avem puterea,
De-a spune tuturor, de-a Lui lucrare.
De dragostea-I, ce-a depășit durerea,
Prin moarte, dîndu-ne răscumpărare.

Tot azi, cît încă se aude glasul,
Ce cheamă pe trudiți și-mpovărați,
Acuma, spune că sosit-a ceasul,
Ca viață veșnică în dar să căpătați.

Aminte să luați la a Lui chemare
Și inima să nu vi-o împietriți,
Că poate-i ultim ceasul de-ndurare.
Nu pierdeți șansa, Lui să îi slujiți!

Nu vă îngrijorați ce fi-va mîine!
Ajung zilei de azi, a ei poveri.
Cel ce-n pustiu a dat atîta pîine,
Vă va-ndrepta spre binecuvîntări.