Se-mpletesc cu firul streșei*
În livada mea târzie
Purpuriile cireșei
Și cu dalbul iasomiei.
În amurgurile orei
Țese pânza sa măiastră
Cântecul privighetorii
Pe-ascultări de rouă-albastră.
Parcă a găsit tărâmul
Unde se-mplinise dorul
Când cascadele salcâmul
Și le toarnă ca izvorul.
Șopotirile de Lună
Trec de umbrele-n înfrângeri
Strălucinde se adună
Pe covoare de păinjeni.
Printre ele o apucă
Vizual aproape basmul
Cu pândire de nălucă,
Cu-alicire de fantasmă.
Zarea sinceră și largă
Undeva mă tot invită,
Rugăciunea mea aleargă
În livada înflorită
Prin petale ca albina
Și pe cântece cu versul
Deschizându-se-n Lumina
Ce-mi dă visul și-Universul.
Iar din sufletul meu sprinten
Se coboară înspre stele
Argintiile cuvinte
Cu aripi de albăstrele.
Ca gingașa sărutare
Se unește și se-mbată
Inima-mi fără hotare
Cu o noapte minunată.
*Streașă - noroc, fericire
Țese pânza sa măiastră
Cântecul privighetorii
Pe-ascultări de rouă-albastră."Frumos! Doar noaptea de iunie insasi e mai frumoasa decat poezia dvs!
Omul de afară sa săturat dar omul dinlăuntru a rămas flămând. Prolific cum te știu, sper să nu mă
lași multă vreme flămând și nici pe alți frați, te așteptăm cu bucate grase și miezoase care să ne ajute să creștem șisă ne zidim spiritual.Î-ți mulțumesc anticipat.
Cu aceiași dragoste ,fratele Ccornel.
Multă pace!