Tu nu ai spus, Doamne Isuse!

Tu nu ai spus, Doamne Isuse
C-ascultând sfintele chemări
Pe drumul crucii spre Calvar,
Noi nu vom trece prin cercări,
C-om fi lipsiţi de strâmtorări,
Şi că scutiţi, vom fi prin har.

Şi nici că pe-a Ta sfântă cale
Purtând crucea grea în spate,
Pentru noi toţi, va fi uşoară,
Că n-om simţi-a ei greutate,
Că n-or mai fi dureri purtate,
De-acei ce duc, a lor povară.

Dar o Doamne, Tu ne-ai spus
Că-n calea noastră către Tine,
În greutăţi mari şi strâmtorări
Duhul cel Sfânt ne va susţine,
Ne-o mângâia-n grele suspine
Prin suferinţi aspre şi-apăsări!

Şi ne-ai spus că drumul crucii
Nu-i aşternut cu flori albastre,
Pe-un covor roşu, de primire
Stimulând simţurile noastre,
Cuprinse-ntre zidiri de castre,
Pe calea-n sus spre mântuire!

Ci că el trece prin Ghetsimani
Prin cea mai crâncenă-agonie
Ce-a suportat firea omenească,
Din nou, ca liniştea în armonie
Să fie-a cerului sfânt, măreţie...
C-a luat sfârşit, lupta firească!

Flavius Laurian Duverna
04 martie 2013