Atunci și Domnul a zis: "Ție iți este milă de curcubetele acesta,
care nu te-a costat nicio trudă si pe care nu tu l-ai facut sa creasca,
ci într-o noapte s-a născut și într-o noapte a pierit.
Și Mie să nu-Mi fie milă de Ninive, cetatea cea mare, în care se află mai
mult de o sută douazeci de mii de oameni care nu știu să deosebeasca
dreapta de stânga lor, afară de o mulțime de vite!"
Iona 4:10-11
Isus i-a zis: "Eu sunt Invierea si Viata. Cine crede in Mine,
chiar daca ar fi murit, va trai. (Ioan.11:25)


Pe ghergheful zării norii argintii
Luna îi brodează-n firele de aur
Și o noapte-ntreagă coase broderii
Pe un cer în licăr ca peniș de graur.

Melodia tihnei ea înnoadă blând
Și căderi de stele și le prinde fluturi...
Ar putea cuvinte care ies din gând
Să încerce-a spune-aceste începuturi?

Când țesut e-n pânză și parfum de flori,
Și orchestra fără dirijor de greieri
Nici nu simți cum trece noaptea-n cântători,
Iar tu ornamente tot le mai cutreieri.

Câți pitiți prin case vor cu lumânări
Paradis să aibă-n fumul de tămâie
Și în atmosfera fără cer și zări
Cred că Dumnezeul prins o să rămâie.

Sterpi de frumusețe ei se văd eroi
Tot purtând în sine duhul de distrugeri -
Cum să înflorească inimile noi
Când de prospețime sufletul lor fuge?

Părăsiți și singuri ei se uită rău
La o viață largă de gândirea humei,
Repetând năstrușnic cum că Dumnezeu
E dator să-nceapă nimicirea lumii.

Însă El creiază-un infinit frumos
Că nu te mai saturi să respiri Iubire!..
Cum poți a decade oare-așa de jos
Să urăști din suflet orice înflorire?

Frumusețea-aceasta o numesc ei chin
Clănțănind cu ochii îi menesc sfârșitul:
De nu ești în stare să iubești puțin
În ce mod iubi-vei oare infinitul?!

Mulțumescu-Ți, Doamne, că m-ai dumerit
Raiul că se-ncepe de la pocăință
Prin Împărăția Ta eu, uluit,
Văd așa splendoare cu-ochii de Credință!

Unde-ai cuvântat Tu totu-i minunat
Surzii doar și orbii scuipă-n frumusețe
Și când Luna țese pânze în înalt,
Și când zorii-arată calea Dimineții.

Duhul Tău, Isuse, îmi dă-auz și văz
Și mă-ncântă-a Vieții minunată lege
Dragoste atâta care pune-n miez
Că de n-aș răspunde nu m-aș înțelege.

Iar că unii lumea o urăsc orbiți -
Pot numai de dânșii să mă țin departe:
Ei se-nchid de Tine iar nenorociți,
Eu mă-ncânt de Viață și în zi și-n noapte!!!