Gânduri ascunse
Ascunse nopți... Ochi care plâng...
Lacrimi, pe roua florilor din crâng,
Suflet pustiu, cu vise pierdute...
Gânduri rămase nespuse...
În ungherul inimii tăcute.
Atâtea rugi, scrise pe cer cu stele,
Îngenuncheate până la pământ,
Dorinți fierbinți, flăcări nestinse,
Printre vise Te caut Iubite,
Trimite-mi binecuvântări sfinte.
Pe pleoapa obosită, lacrima se arată,
În clipele târzii cad pe a mea față,
Conturez tot cerul cu al inimii dor,
Adun toți norii într-un singur nor.
Îndură-Te, nu mă lăsa să mor,
Unesc cu gândul, stâncile gigante,
Pe al drumului vis, Isus, Te-am conturat,
Vocea să Ţi-o aud în ecoul îndepărtat,
Grăbite erau clipele - Isus, eu Te-am așteptat.
Prin întunericul vieții în grabă trec,
Printre copaci de tei și râul sec,
Floarea nu mai este parfumată,
Pietrele tac,- Izvorul e fără apă;
Pierdută e credința de altădată.
Sufletu-mi de strajă e în post,
Urc anevoios drumul spre adăpost,
Las în uitare tot ce a fost.
Din vârf să privesc apusul cum coboară,
Lăsând în urmă, tăcerile de seară,
Și un cer senin ca luna să apară.
Aud cum vântul, în susur, adie tăcut,
Purtând mireasma, izul de pământ.
Gândurile pribegi în clipe-s atârnate,
Teama, rugăciunile să nu-mi fie uitate
Și ale mele doruri șoptite pe înserate,
În ochii pustii sunt nori de lacrimi,
Căutând adevăratele lumini,
Tămâiate cu parfumul de nard
În a inimii candelă, ele încă ard...
Vreau să Te văd față în față -
Dorința ce sufletul o poartă.
Ecoul vocii răsună în miez de noapte
La poarta cerului, mâna mea bate.
Curg lacrimi pe bobocii de trandafiri,
În diminețile reci, eu, Te aștept să vii.
Atârn de colțu´ lunii, ruga mea.
Smerită-ngenunchez în Fața Ta.
Pe portativ de stele scriu iubirea mea;
În nopțile târzii mi-ai luminat cărarea,
Din suflet mi-ai alungat întristarea.
Și mi-ai țesut sufletul cu apa vie,
Haina cu har, Tu mi-ai tivit.
Mi-ai umplut inima de armonie.
Laudă! Mărire! Isuse, fii slăvit!
Nu m-ai lăsat pe la răscruci,
Nici obosită, pierdută în nopți reci...
Ai coborât Iubitul meu Mire,
În brațul Tău e aşa de bine!
Cu Tine, urcușul e plin de bucurie!
Multe binecuvântări!
Ma bucur caci personajul L-a intilnit pe IUbit si nu s-a intors din cer trist, gol..
O poezie deosebită ! Multă pace !
Fii binecuvântată.
Căutând adevăratele lumini,
Tămâiate cu parfumul de nard
În a inimii candelă, ele încă ard..."O adevarata inviorare din clipe ceresti si o bucurie a fost sa citesc aceasta poezie!