Privesc în jur şi văd atâtea fete
Preocupate de aspectul lor,
Să fie aranjate şi cochete
Şi să atragă ochii tuturor.

Ca şi cum trupul n-ar avea valoare,
Şi-l vând făr’ să le pese, pe nimic;
Se dăruiesc pe rând, la fiecare,
Pierzând din puritate câte-un pic.

Ba încă se mai laudă câte-o fată
Că s-a sfârşit cu fecioria ei:
„Cum? Să mă creadă alţii demodată?
Să fiu fecioară, în mileniul trei?” ...

Şi-ajung să fie-obiecte, nu fiinţe;
Lipsite de viaţă, fără ţel.
Mopul după mai multe folosinţe,
(Iertaţi-mă) şi ele, sunt la fel.

S-ajungi gunoi când tu ai fost o fiică
A Dumnezeului desăvârşit şi sfânt?
Cum să-i distrugi lucrarea? Nu ţi-e frică,
Când El te va chema de pe pământ?

Cum îţi permiţi cu-aşa indiferenţă
Să îi batjocoreşti cerescul har?
Cum să ignori sublima Lui prezenţă
Şi să continui în păcate iar?!

Cine eşti tu să faci ce vrei cu tine
Şi să dispreţuieşti jertfirea Sa?
Nu-ţi vezi trăirea? Nu îţi e ruşine
Când ştii că El muri pe Golgota?

O, vai va fi de sufletele care
Se vor trezi, dar fi-va prea târziu!
Cât încă are milă şi-ndurare,
Cât încă eşti în viaţă, nu-n sicriu,

Întoarce-te la Domnul, te căieşte,
Şi lasă lumea cu-ale ei plăceri!
De tot ce e murdar te pocăieşte
Şi-a Lui iertare scumpă să o ceri.

Ferice, dar, de fetele curate
Ce s-au păstrat aşa pentru Isus,
Căci ele vor fi binecuvântate
Aicia pe pământ şi-n ceruri sus!

Ferice de acele fete care
Nu au făcut vreodat-un compromis
Ci credincioase-au stat în aşteptare,
Căci ele vor intra în Paradis.

Ferice, da, ferice e de cele
Ce-n curăţie soţii-au aşteptat;
În viaţa-aceasta niciodată ele
Nu vor avea nimic de regretat.

Şi ce iubite şi apreciate
Vor fi acelea ce-au trăit frumos!
Ce părtăşii cu soţii, minunate,
Trăi-vor împreună, în Hristos!

La toţi, să ştiţi, divinul nostru Tată
Căsătoria-n cinste cere-a fi.
Să ne păstrăm, dar, haina nepătată
Şi-n Raiul fericirii vom trăi!

Amin

7 iunie 2013