Aș vrea să îmi aleg cărarea
În lumea asta, să înving,
Să nu cunosc ce-i lăcrimarea,
Doar fericirea să ating,

Să pot urca poteci de munte,
Ușoară să îmi fie calea,
Iar peste hăuri să am punte,
Să nu cunosc ce-adâncă-i valea,

Aș vrea să pot să fac doar bine,
În orice vreme, orișicui,
Să nu-mi fac viața de rușine,
Trăind ca om al nimănui,

Să fiu ascultător în toate
Și-ndrumător să-mi fie-Acel,
Ce m-a creat și care poate,
Să-mi ducă pașii-nspre Betel,

Aș vrea, dar nu-mi cunosc destinul
Și nici ce-mi este rânduit,
Gusta-voi mierea sau pelinul,
În timpul meu pribeag, finit?

Dar orice ar veni, se poate
Parcurge mai ușor, mai drept,
Dacă Îi dăm întâietate,
Celui Preasfânt și Înțelept,

Și dacă ceva nu ne place,
Gândind că-n toate-i un blestem,
Putem primi odihnă, pace,
Dacă privim spre Betleem,

Adesea un necaz când vine,
Ne-apasă greu, dar Dumnezeu,
Prin el ne scapă de rușine,
Ferindu-ne de-unul mai greu,

Abia când trece încercarea
Și realizăm minunea sfântă,
Privim cu venerație zarea
Și inima voioasă cântă,

Aș vrea să pot, dar ca ființă,
În limitarea mea-nțeleg,
Că Dumnezeu dă biruință,
Destinul nu eu mi-l aleg!

09/06/13, Barcelona