Solomon cugetă la toate
Ecles. cap. 11


Pe ape, pâinea s-o arunce
Din nou apoi se va găsi
Și pe bucăți să se mănânce
Nenororciri mari, pot veni

Când norii se umplu de ploaie
Și apoi se varsă pe pământ
Copacul care se îndoaie
Căzut rămâne și zdrobit

Acel ce după vânt privește
Și caută cu ochii, norii
Nu seamănă și nu muncește
Și n-așteaptă să vină zorii

Lucrarea Domnului în toate
Este o taină, un mister,
Că nu vezi vântu´ de unde bate
Urma-i, nu se vede pe cer

Nici oasele cum se formează
Când e femeia însărcinată
Cum se întocmesc, cum se așează
Apoi, nașterea vine odată

Iar omul, leneș să nu fie
În zori se seamănă sămânța
Poate-i spre a sa bucurie
În tot, să aibe biruința

Lumina e atât de dulce
Răsare soarele și piere
Cu ochii de îl poți conduce
Parcă nu simți nici o durere

Dacă trăiești mulți ani în pace
Trăiți să fie, în bucurie
Timpul va fi când se va zice
Viața, ca noaptea o să fie

Omul e bine să trăiască
În tinerețe, în veselie
Plăcere în Domnul să găsească
Și trist în viață, să nu fie

Din inimă răul să piară
Din zorii tinereții sale
Pacea în Domnul să răsară
Să umble doar pe a Sa cale

Aminte omul să-și aducă
De al său Binefăcător
Prin legea Lui să se conducă
Să fie bun și iertător!

va urma

Câmpia Turzii, 7 iunie 2013