Vai, vai, vai...
Mult mai este până-n rai,
Dar spre iad e doar un gard
Şi acela e cam spart
Poţi să mergi pe unde vrei...
Prin grădina cu tulei...
Poţi puţin şi să mai bei,
Ceai de soc, frunze de tei...
Că prin gardul care-i spart,
Nu ştii tu ce mult păcat,
Se strecoară şi străbat,
Străzile neprihănirii
Ce duc la groapa pieirii...
Nu neprihănirea ta
O să poată-a te salva...
Ci neprihănirea Lui!
Nu te bizui pe gard...
Că şi ăla e cam spart...
Gardu-i spart si dăramat,
De al lumii greu păcat...
Nici măcar nu tre' să-l sari,
Că spărturile-i sunt mari...
Gardul ce ne este dat
Din Sfinţenie şi Păcat
El separă două lumi,
Amândouă au cununi...
Calea înspre mântuire
Nu te duce la pieire,
Dar prin gardul existent,
Poţi să treci... deci, fii atent!
Nu pierde cununa vieţii
Că la gard sunt doar boscheţii...
Dacă o să vrei să-l treci,
Pierzi cununa pe poteci,
Şi din lumea harului,
Eşti părtaş păcatului...
Fii atent la acel gard...
Nu-i de glumă la păcat...
Că pândeşte trecerea,
Vrea să curme viaţa ta!
Dincolo de gard se vede,
Lume multă... vară-pierde...
Sunt distracţii fel de fel,
Cu plăceri... e un hotel!
Ce oferă doar cazare,
Îţi ia totul, spre pierzare!
"Doar un gard! şi... fericire...!!!"
Vai sărmane... ce pieire...
Calea-i bună, pe ce stai,
Poate să te ducă-n rai...
E Cuvântul mântuirii,
Ai dovada răsplătirii,
Ce prin Domnul nost´ Isus,
Vei primi în ceruri, sus!
De treci gardul tu, spre lume,
Mai ales că-i spart, pe bune!
Vei ajunge cerşetor...
Este mai îmbietor,
Nu-i nici greu... e chiar uşor,
Ca să-l treci fără efort
La Satana, în confort...
Fii creştine treaz pe cale!
Lasă oala cu sarmale,
Mai pune-te tu, pe post!
Nu trăi fără de rost!
Nu putere! Nu iertare!
Nici acum o vindecare!
Nici în har, nici în păcat...
Tu aştepţi şi stai la gard!
Hotărăşte-te amice!
Fă ceva, cumva să pice,
Starea ta cea păcătoasă!
Pocăieşte-te şi lasă!!!
Lasă tu, confort şi bani!
Lasă-te de şarlatani!
Nu umbla cu păcătoşi,
Care toţi se dau Hristoşi!
Stai mereu în rugăciune,
Nu la gard, bârfe a spune...
Stai în post şi umilinţă,
Caută să ai credinţă...
Că la gardul ce separă,
Viaţa ta de ce-i afară,
E păzit de-un mare leu:
Este diavolul cel rău...
De eşti prins la carul său,
Ajutor la Dumnezeu,
Tu o să găseşti mereu,
Doar să vrei... să scapi! E greu...
Mare grijă pe cărare!
Gardu-i mic, e spart, e tare!
Vai, vai, vai!
Că mai este până-n rai!
Şi de n-ar fi Duhul Sfânt,
Ar fi greu pe-acest pământ...
Dar ne-ajută să umblăm,
Să-avem roade, să cântăm,
Să vorbim despre Isus...
Să uităm gardul distrus!
Nu vă mai uitaţi la gard...
Că e poartă spre păcat.
Să privim doar la Isus...
Şi la harul ce-a adus!
Lăsa-ţi gardul în uitare...
Să nu fie-n adunare,
Nici un gard... nici în familii,
Garduri pentru toţi străinii...
Să urâm străinătatea!
Să iubim mila, dreptatea,
Şi străinele păcate,
Care pot duce la moarte,
Să le lepădăm de tot!
Aleluia... o ce har!...
E în Jerfa din calvar!
Să n-ai poartă spre păcat!
O, ce har să fii salvat,
Şi să n-ai măcar un gard...