Iubitule!...

Iubite!...Te caut neîncetat...
Pe drumul vieții, întunecat.
Departe Te văd, în privire...
(Pitită-n nimbul dintre pleoape)
Tu mă privești în dulce răsărire,
Mă faci ca să Te simt aproape.

Barca purtată e de val,
Dusă de furtună în aval;
Catargul de valuri lovit,
De atâtea încercări, ispitit.
Tu ești salvarea, Isus, Iubit
Cum este ploaia, pentru pământ!

Plutesc bărci multe în derivă,
Înspăimântate, de marea agitată,
De negre valuri, din ocean,
Cu-n dor, să ajungă la liman;
Dar valul le duce mai în larg...
Atâtea glasuri Te cheamă Isuse drag.

Rătăcit prin miile de astre...
Pescăruș în zbor, pe mări albastre...
Pe calea lungă, plină de încercare,
Când Tu mă ridici pe brațe
Îmi e zborul ușor, peste ape.
Tu ești marea salvare!

Să ajung pe malurile însorite,
Și să aștept venirea Ta,
De dor, mi-e inima tăciune,
Îngenunchiată pentru iubirea Ta.
Sunt visul unui colb purtat,
Pe aripa vântului întristat.

Prin adieri, Te simt aproape,
Mâna Ta, mă mângâie în noapte,
Și Brațul Tău Sfânt, mă ridică;
Trec peste văi, mă pui pe stâncă.
Coboară Mire, pe albe zări,
Eu sunt izvor, Tu mal cu flori.

Bate inima, plină de speranță,
În ecou, strune de vioară.
Florile câmpului, le fac cunună,
Scriu pe petale, al meu jurământ,
Iubirea mea, un izvor în cânt.
Te rog să-mi fii, ce mi-am dorit...
Malul meu cu flori promis,
În grădina din Paradis.