Lacrima

Eu sant “lacrima” cea izvorata din suflet, din adanc,
Ce ma rostogolesc incet pe obraz,
Atunci cand ochii plang de bucurie sau durere
Si de nu gaseac obstacole in cale,
Atunci cand ma scurg pe obraz la vale,
Ma pierd in neant si nimic, nimic din mine nu ramane..
Chiar daca fac sufletului bine.

Atunci cand sufletul aduna prea multa durere,
Prea mult amar, prea multa fiere,
Daca eu “lacrima” nu as fi,
Inima-n piept, in doua poate-ar plesni
Si omul de prea multa durere-ar muri,
Sau s-ar putea chiar grav imbolnavi.

Dar eu”lacrima”cu multa, multa maiestrie,
Desi nu sunt de nimenea dorita,
Eliberez sufletul de prea multa durere,
Sau de prea multa bucurie,
Ce s-ar putea de-o potriva de grava sa fie
Si sa aiba ca si durerea, aceleasi consecinte nedorite,
Si acesta adesea in viata au fost dovedite

Eu ,,lacrima, adesea de pleoape sunt strivita
Si pe pamant aproape de nimenea nu sunt dorita,
Dar exista in cer un Mester Ziditor,
Care atunci cand « eu » curg din al ochilor izvor,
Ma strange cu grija si in burduful Lui ma pune,
Si cu mine se intampla o mare, mare minune

Atunci cand Dumnezeu in burduful Lui ma pune,
Eu nu ma risipesc, nu ma mai pierd in neant,
Devin nestemata, devin diamant !
Deci totusi, totusi am valoare chiar de nu sunt dorita sub soare
Si chiar de apar mereu printre suspine,
Dumnezeu a stiut ca e nevoie si de mine.
Va rog prieteni nu ma alungati si nu va fie rusine de mine !

Sa fim deci cu luare-aminte, la ale Domnului invataminte
Si sa-nvatam ca tot ce e lasat de Dumnezeu,
Ne e lasat spre bine nu spre rau,
Chiar daca noua lucrurile ni se par pe dos,
Ele-s in ordine perfecta in ochii Domnului Hristos
Si sunt lasate spre-un etern folos!

Marioara Coman
2013-06-11 Petrosani