Îmi cântă fiinţa, Isuse Hristoase,
Adânc copleşită de dragostea Ta;
Atâtea mistere şi taine frumoase
Nespus de măreţe găsesc eu în ea.

În sfânta-Ţi prezenţă primesc liniştire
Când lumea se zbate în negru-i tumult;
Viaţă mi-aduce eterna-Ţi iubire
Şi-o pace deplină când vocea Ţi-ascult.

Şiroaie de lacrimi se scurg pe-a mea faţă
Când simt mângâierea pe care mi-o dai;
Divina-Ţi făptură e-atât de măreaţă
Şi-n blânda-Ţi privire văd veşnicul Rai.

Comori fără margini de mi-ar fi averea
Şi lumea întreagă de-ar fi toată-a mea,
N-ar fi cu putinţă să-ngroape durerea
Dacă, scump Isuse, eu nu Te-aş avea.

Cum ar fi viaţa mea fără de Tine?
Nu pot nicio clipă a-mi imagina.
Oh, simţi bucuria cum saltă în mine?
Iubesc, Domnul meu, da, iubesc fiinţa Ta.

Te laud Isuse, Ţi-aduc mulţumire,
Ca până la capăt adânc m-ai iubit
Şi viaţa Ţi-ai dat să primesc mântuire;
O, glorie Ţie, în veci fii slăvit!

Pe Tine Isuse, cu fiinţa mea toată,
Cu tot ce sunt eu ne-ncetat Te-oi iubi
Şi n-am să Te las orice-ar fi, niciodată,
Căci fără de Tine eu nu pot trăi.

O, nu am cuvinte, Iubitul meu Mire,
Să spun ce-nlăuntrul meu simt şi trăiesc;
A Ta mi-e viaţa şi-ntreaga-mi iubire;
Isuse Hristoase al meu, TE IUBESC!
Amin.
11 iunie 2013