TATA

Tată, sufletul meu gol l-ai chemat la Tine,
Cu iubire, te-ai îndurat de mine.
Din păcat ai vrut-o salvată, viaţa mea.
Ai coborât din Slavă să mori pentru ea.

Adevărul vieţii mele era zadarnică speranţă,
Era-n întuneric, locuia în ea gheaţă.
Mi-ai topit gheaţa cu focul iubirii Tale,
La Cruce ai croit vieţii mele, o cale.

Cu bunătatea Ta, ai mântuit sufletul meu,
Mi-ai luat povara ce apăsa din greu.
Văd îndurarea Ta cu frumuseţea adevărului,
Cum coboară lumina din 'naltul cerului.

În Tine, Doamne, e toată nădejdea mea,
Din adevărul veșnic mă-nvăluie iubirea Ta.
În mântuire m-ai făcut al Tău copil,
Te-ai îngrijit de sufletu-mi fragil.

Cartea Sfântă vorbeşte de îndurarea Ta,
De-mpărăția în care cu Tine, eu voi sta.
Spre cetatea sfântă cu credinţă mă porţi,
Greutatea vieții mele, cu iubire suporți.

Merg pe genunchi, vreau să mişc munți,
Cu nădejdea credinței mă confrunți.
Aşa simt, cu fiecare zi, cerul mai aproape.
Și Tu îmi vorbești în dulci șoapte.

Tată Sfânt cu bucurie azi pot să Te rog,
Dreptul copilului Tău, îmi arog.
Iubirea-n mântuire pune inimii nădejdea,
Din adevărul veșnic renaște viața mea.