- Înmulţirea pâinilor
- Ioan 6:1 După aceea, Isus S-a dus dincolo de Marea Galileii, numită Marea Tiberiadei.
- Ioan 6:2 O mare gloată mergea după El, pentru că vedea semnele pe care le făcea cu cei bolnavi.
- Ioan 6:3 Isus S-a suit pe munte şi şedea acolo cu ucenicii Săi.
- Ioan 6:4 Paştele, praznicul iudeilor, erau aproape.
- Ioan 6:5 Isus Şi-a ridicat ochii şi a văzut că o mare gloată vine spre El. Şi a zis lui Filip: „De unde avem să cumpărăm pâini ca să mănânce oamenii aceştia?”
- Ioan 6:6 Spunea lucrul acesta ca să-l încerce, pentru că ştia ce are de gând să facă.
- Ioan 6:7 Filip i-a răspuns: „Pâinile pe care le-am putea cumpăra cu două sute de lei n-ar ajunge ca fiecare să capete puţintel din ele.”
- Ioan 6:7 Greceşte: dinari.
- Ioan 6:8 Unul din ucenicii Săi, Andrei, fratele lui Simon Petru, I-a zis:
- Ioan 6:9 „Este aici un băieţel care are cinci pâini de orz şi doi peşti, dar ce sunt acestea la atâţia?”
- Ioan 6:10 Isus a zis: „Spuneţi oamenilor să şadă jos.” În locul acela era multă iarbă. Oamenii au şezut jos, în număr de aproape cinci mii.
- Ioan 6:11 Isus a luat pâinile, a mulţumit lui Dumnezeu, le-a împărţit ucenicilor, iar ucenicii le-au împărţit celor ce şedeau jos; de asemenea, le-a dat şi din peşti cât au voit.
- Ioan 6:12 După ce s-au săturat, Isus a zis ucenicilor Săi: „Strângeţi firimiturile care au rămas, ca să nu se piardă nimic.”
- Ioan 6:13 Le-au adunat deci şi au umplut douăsprezece coşuri cu firimiturile care rămăseseră din cele cinci pâini de orz, după ce mâncaseră toţi.
- Ioan 6:14 Oamenii aceia, când au văzut minunea pe care o făcuse Isus, ziceau: „Cu adevărat, acesta este prorocul cel aşteptat în lume.”
- Ioan 6:15 Isus, fiindcă ştia că au de gând să vină să-L ia cu sila ca să-L facă împărat, S-a dus iarăşi la munte, numai El singur.