- Împăraţii lui Israel şi Iuda, ucişi de Iehu
- 2 Imparati 9:1 Prorocul Elisei a chemat pe unul din fiii prorocilor şi i-a zis: „Încinge-ţi mijlocul, ia cu tine sticluţa aceasta cu untdelemn şi du-te la Ramot în Galaad.
- 2 Imparati 9:2 Când vei ajunge acolo, să cauţi să vezi pe Iehu, fiul lui Iosafat, fiul lui Nimşi. Să te duci să-l ridici din mijlocul fraţilor săi şi să-l aduci într-o odaie, deoparte.
- 2 Imparati 9:3 Să iei sticluţa cu untdelemn, să-l torni pe capul lui şi să zici: ‘Aşa zice Domnul: «Te ung împărat al lui Israel!»’ Apoi să deschizi uşa şi să fugi fără să te opreşti.”
- 2 Imparati 9:4 Tânărul, slujitorul prorocului, a plecat în Ramot din Galaad.
- 2 Imparati 9:5 Când a ajuns, căpeteniile oştirii şedeau jos. El a zis: „Căpetenie, am să-ţi spun o vorbă.” Şi Iehu a zis: „Căruia dintre noi toţi?” El a răspuns: „Ţie, căpetenie.”
- 2 Imparati 9:6 Iehu s-a sculat şi a intrat în casă, şi tânărul i-a turnat untdelemnul pe cap, zicându-i: „Aşa zice Domnul Dumnezeul lui Israel: ‘Te ung împărat al lui Israel, al poporului Domnului.
- 2 Imparati 9:7 Să nimiceşti casa stăpânului tău Ahab, şi voi răzbuna asupra Izabelei sângele robilor Mei, prorocii, şi sângele tuturor slujitorilor Domnului.
Credința în Cuvânt, definită poetic
Autor:
Laura Daniela Marinau
|
Album:
Profetii
|
Tematica:
Cincizecime
Resursa adaugata de loredanam in 13/06/2013
Resursa adaugata de loredanam in 13/06/2013
Referințe
Mai presus de Urim și Tumim-
Care-s „Lumină” și „Desăvârșire”,
Privind azurul cerului, citim:
Credința-i temelia-n mântuire!
Poartă mereu lupta cea bună!
Credința e un zbor spre soare,
Să urci la cer pe razele de lună,
Și să pășești pe valuri în picioare!
S-apuci un capăt de la curcubeu,
Să treci pe puntea de șapte culori,
Peste genune, către Dumnezeu,
Să te întâmpine Isus pe nori!
Cel Sfânt nu Se mulțumește
Să-I cânți „serenade” în noapte,
Îți dă credința ce-o unește
Cu cunoștință și fapte.
Poate nu-mi va cere mie
Să-ntrețin un azil fără bani,
Și nu-ți va pretinde ție
Să-mparți totul la sărmani...
Poate, nu ne va trimite
Cu Evanghelia la leproși,
Și, ca martiri, nu ne-or ucide
În circuri, leii fioroși!
Dar vrea să ne curgă credința
Prin sânge, în trup și în suflet,
Înnoindu-ne-n duh ființa,
Schimbând firescul umblet.
Idealul să ne fie chiar El,
Și biruința-I în pustie,
Când Isus Însuși ți-e Țel
Accepți totul cu bucurie!
Nu-l mai crezi pe cel rău, care minte,
Ne ispitește de milenii:
Cu apele de furat- că-s plăcute
Și dulce-ar fi pâinea trădării.
Te poți ruga atunci, o viață
Pentru un suflet ce-i orbit,
Și să continui, prin credință
Chiar dacă nu-l vezi mântuit!
Ca și Ilie, care doar l-a uns
Pe Elisei profet în locul lui,
La două misiuni nu a ajuns,
Căci îl răpise carul cerului,
Solia a transmis-o unui fiu:
Lui Elisei, ce-aidoma, a trimis
Un ucenic, ce l-a uns pe Iehu
Așa au împlinit ce Domnu-a zis!
Isus, apostolii Și-a îmbrăcat
Cu Duhul Sfânt, cu Puterea,
Și lumea-ntreagă au schimbat
Vestind Jertfa și Învierea.
Azi, ștafeta la noi a ajuns
Și tainică Îi e lucrarea,
Poate, doar un snop I-ai adus;
Să nu te-nvingă dezolarea!
Chiar Livingstone, ce-n genunchi a murit,
În Africa, misionar fiind,
Un singur băștinaș a convertit:
Era un șef, ce-a botezat un trib!
A merge prin credință înseamnă
Să-L crezi pe Domnul, pe Cuvântu-I Sfânt
Să nu-ți faci în minte-o icoană
De idoli înălțați pe pământ.
Cuvântul vieții-n inimă s-aduni
Să nu ți-l fure pasărea uitării,
Să nu ți-l smulgă vânt, furtuni,
Să nu-l înece colbul nepăsării!
Atunci încrederea-ți va triumfa
Când nu vei umbla prin vedere,
Adevărul Se va revela
În viața ta, cu putere!
Pustietatea îți va înflori
Ca trandafirul! Domnu-ți spune:
„Eu te-am ales din veșnicii
Și Te-am chemat pe nume!”
Amin!
Care-s „Lumină” și „Desăvârșire”,
Privind azurul cerului, citim:
Credința-i temelia-n mântuire!
Poartă mereu lupta cea bună!
Credința e un zbor spre soare,
Să urci la cer pe razele de lună,
Și să pășești pe valuri în picioare!
S-apuci un capăt de la curcubeu,
Să treci pe puntea de șapte culori,
Peste genune, către Dumnezeu,
Să te întâmpine Isus pe nori!
Cel Sfânt nu Se mulțumește
Să-I cânți „serenade” în noapte,
Îți dă credința ce-o unește
Cu cunoștință și fapte.
Poate nu-mi va cere mie
Să-ntrețin un azil fără bani,
Și nu-ți va pretinde ție
Să-mparți totul la sărmani...
Poate, nu ne va trimite
Cu Evanghelia la leproși,
Și, ca martiri, nu ne-or ucide
În circuri, leii fioroși!
Dar vrea să ne curgă credința
Prin sânge, în trup și în suflet,
Înnoindu-ne-n duh ființa,
Schimbând firescul umblet.
Idealul să ne fie chiar El,
Și biruința-I în pustie,
Când Isus Însuși ți-e Țel
Accepți totul cu bucurie!
Nu-l mai crezi pe cel rău, care minte,
Ne ispitește de milenii:
Cu apele de furat- că-s plăcute
Și dulce-ar fi pâinea trădării.
Te poți ruga atunci, o viață
Pentru un suflet ce-i orbit,
Și să continui, prin credință
Chiar dacă nu-l vezi mântuit!
Ca și Ilie, care doar l-a uns
Pe Elisei profet în locul lui,
La două misiuni nu a ajuns,
Căci îl răpise carul cerului,
Solia a transmis-o unui fiu:
Lui Elisei, ce-aidoma, a trimis
Un ucenic, ce l-a uns pe Iehu
Așa au împlinit ce Domnu-a zis!
Isus, apostolii Și-a îmbrăcat
Cu Duhul Sfânt, cu Puterea,
Și lumea-ntreagă au schimbat
Vestind Jertfa și Învierea.
Azi, ștafeta la noi a ajuns
Și tainică Îi e lucrarea,
Poate, doar un snop I-ai adus;
Să nu te-nvingă dezolarea!
Chiar Livingstone, ce-n genunchi a murit,
În Africa, misionar fiind,
Un singur băștinaș a convertit:
Era un șef, ce-a botezat un trib!
A merge prin credință înseamnă
Să-L crezi pe Domnul, pe Cuvântu-I Sfânt
Să nu-ți faci în minte-o icoană
De idoli înălțați pe pământ.
Cuvântul vieții-n inimă s-aduni
Să nu ți-l fure pasărea uitării,
Să nu ți-l smulgă vânt, furtuni,
Să nu-l înece colbul nepăsării!
Atunci încrederea-ți va triumfa
Când nu vei umbla prin vedere,
Adevărul Se va revela
În viața ta, cu putere!
Pustietatea îți va înflori
Ca trandafirul! Domnu-ți spune:
„Eu te-am ales din veșnicii
Și Te-am chemat pe nume!”
Amin!
M-au impresionat biografiile oamenilor lui Dumnezeu, cum ar fi David Livingstone misionar si geograf, care a convertit un singur african, dupa o viata de slujire si jertfa, departe de familie. Si m-a miscat viata tamplarului german, care credea ca a convertit (Isus prin el) doar un evreu, dar acela era R. Wumbrand, prin care s-au intors mii de oameni. Sa nu ne pierdem nadejdea! Poate singurul nostru rod e un Pavel...
Iar martirul J.Elliot n-a apucat sa vada nici un indian auca botezat, caci l-au ucis. Dar, prin sotia lui, unii s-au intors. A lasat in urma un singur copil: o fetita blonda, ce-a devenit sotie de pastor si care a nascut si a crescut pentru Isus opt copii.
Adăugat
în 13/06/2013
de sanda_tulics
Adăugat
în 13/06/2013
de florenta.sarmasan
Adăugat
în 15/06/2013
de loredanam
Adăugat
în 24/06/2013
de Ioanhapca
Statistici
- Vizualizări: 2567
- Export PDF: 69
- Comentarii: 4
- Gramatical corect
- Cu diacritice
- Conținut complet
Opțiuni
