Chemarea lui Ezechiel
Ezechiel cap. 1
Ezechiel profetul spune
Despre vedenia ce-a avut
La râul Chebar, în ruine
Cu prinși de război, a șezut
Al cincelea an de robie
A lui Ioiachim, împărat
Peste Ezechiel să vie
Mâna Lui, Domnul și-a lăsat
Lui Ezechiel îi arăta
Un vânt venit din miazănoapte
În nor, un snop de foc era
El luminează peste toate
Ca și o aramă lucitoare
În centrul focului era
Patru făpturi vii, în picioare
Parcă, cu omul semăna
Patru aripi, toate aveau
Și patru fețe fiecare
Picioarele drepte erau
Și-o talpă cum vițelul are
Sub aripi mâini de om avea
Iar aripile erau prinse
Ele, deloc nu se întorceau
Mergeau doar numai înainte
În față chip de om aveau
Un chip de leu dreapta, arăta
La stânga ca un bou erau
Din spate, un vultur părea
Două aripi întinse-n sus
Cu două, se acopereau
Ele înainte s-au tot dus
Pe-o parte, nu se întorceau
Mergeau cum Duhul lumina
Cărbuni de foc, care ardeau
În mijlocul lor se afla
Multe făclii, ce se mișcau
Focul strălucitor ardea
Și din foc, fulgere ieșeau
O roată în fața lor era
Și, câte una, ele aveau
Roata părea din hrisolit
Și la fel erau întocmite
În chip ciudat s-au construit
Toate, păreau încercuite
Pe patru laturi alergau
Și a lor roate le urma
Obezi înalte se aflau
Mulțimi, de ochi, pe ele avea
Iar când făpturile mergeau
De roate, erau însoțite
Iar când în sus se ridicau
Și roțile, erau sărite.
va urma