O scump Mântuitor!

Nu sunt nimic; sunt doar un bulgar,
Un pumn de tina frământat de Tine,
Un praf de lut pe care l-ai cules de jos
Şi l-ai udat cu lacrimi si putere,

In care ai pus viată, si suflare, si voința.
De n-ai fi mers ISUS pana la cruce
De n-ai fi înviat dintre cei morți
De nu te-ai fi urcat in slava, sus la Tatăl,
Eu eram mort, pierdut, si-un suflet gol.

Din ziua când am înțeles iubirea,
In jertfa, si iertarea Ta,
Mi-ai dăruit lumina si povață
Si noi puteri sa urc pe calea Ta.

In fiecare zi de-atunci Tu ești cu mine
Si ești in mine, chipul minunat.
Imi ești balsam si mângâiere,
Dar si un bun prieten minunat.

Cu Tine pot vorbi de toate
Si-n orice vreme ar fi, Tu mă asculți
Ești lângă mine si in miez de noapte,
Când sufletul mi-e frământat.

Când inima-mi suspina după Tine,
Când sufletu-mi Te înaltă ca pe un împărat.
Tu ești nădejdea mea,
Ești scutul si scăparea mea!

Ești dragul sufletului meu!
De-aceea, Te slăvesc,
Te-ador si Te iubesc…
O, scump Mântuitor!


Amin.
Florica. M