Şi dacă versul meu va bate vreodată
La inima-ntristată, răpusă de dureri
Prin el aş vrea să simţi că ai în cer un Tată
Ce-ţi dă puteri prin valuri şi sfinte mângâieri!

Aş vrea să-ţi spun amice, cât vorbele-mi permit,
-Căci vorbele-s sărace şi parcă prea puţine-
C-ai fost şi eşti de veacuri, de Dumnezeu iubit
Şi poate-a fost o zi când te-a chemat pe nume...

Dar tu erai orbit de-a vieţii strălucire,
Preocupat de lume cu falsele-i valori
Şi n-ai simţit dulceaţa din veşnica Iubire
Nici blânda mângâiere a razelor în zori!

Dar dacă azi citeşti săracele-mi cuvinte
Şi te-ai oprit o clipă din goana ta nebună
E timp de cercetare... de revelaţii sfânte
Căci doar puţin mai e şi harul o să-apună!

Deci azi, când Dumnezeu mai bate încă-odată
Chemându-te pe nume... răspunde! Nu mai sta!
Cu El vei birui căci El ţi-e veşnic Tată
Şi te va duce-n ceruri, în veşnicia Sa!

Vulcan-16-06-2013
Mary