Iubirea este Dumnezeu.

Daca ne-ai face după cum gândim,
Oh! Doamne, ce ar fi de noi?
Dar nu ne faci, nici după cum vorbim!
Pentru ca ești milos si bun stăpân.

Tu, Doamne te înduri de noi si nu ne pedepsești
Atunci când nu suntem ce tu ne-ai spus sa fim.
Si nici când nu silim a fii,
Când n-avem avem timp sa ne gândim la ce sta scris in Cartea Ta.

Cum poți tu suflet sa trăiești
Departe de harul sfânt, de dragostea de Tata?
Cum poți disprețui chemarea
Care ti-a fost odată data?

Cum poți sa treci mereu aproape de harul dragostei divine,
De apa care curge lină ca un izvor de apa vie?
Si nu te-adapi. . ! ? nu sorbi. . ! ?
Nici nu te apleci sa bei din ea! ! ?

Dorești mai mult izvorul lumii,
Cu apa searbăda in ea,
Apa amara si sărata ce nu te poate alina.
Far Să-iți aline setea ta.

Pana când?
O! pana când tu vei nesocoti chemarea si prețul mare ce sa dat,
Sa te răscumpere din moarte
Sa te salveze din păcat?

Isus te cheamă azi, acum, sa iți ridici privirea ta,
Sa te apropii cu căința de tronul harului ceresc,
Sa ceri acuma indurare, să-ti recunoști trăirea ta.
Sa nu arăți ca tu ești altul, ci spune cum e viața ta.

Iar când nu poți ca sa vorbești despre viața ta amice,
De nu poți fii exemplu bun
Nici vorba ta sa fie dreasa,
Iar daca ești mereu pribeag
Rătăcitor prin lumea larga...

Isus te cheamă, vino dar!
Sa te prosterni in fata Lui.
La poala Crucii din Golgota,
Sau in gradina Ghetsimani si lasă-i Lui trecutul tău.

Imbracă haina cea curata pe care El ti-a pregătit-o.
Ia-ti pacea Lui si bucuria
Ia-ti dragostea pentru ai tai si ia-ti si mila si iertarea
Ce vin de la Dumnezeu.

Lasă păcatul, viața dubla,
lasă si goana după vânt
Lasă mărirea si averea
Caci toate trec, cu-acest pământ.

Tot ce rămâne si va merge si dincolo in veșnicii,
Este Iubirea!
Iubirea, este Dumnezeu
Din veșnicii in veșnicii!

26.05. 2013. Florica. Maran Amin