Prin noapte zumzăinde astre
Trec înfloriri roi după roi,
Culeg legendelor albastre
Cuvinte proaspete și noi.

Înscriși în înălțimi celeste
Ca mici izvoare azurii
Mulțimi de ochi nu o poveste
Adună-n inimile vii.

Fără de rang, fără de stimă
Ele sunt scrise-n foi de dor
Vers lângă vers, rimă la rimă,
Trecutul lângă viitor.

Peste-ndoirea spre onoare,
Mai sus de rugumări de dinți
Ele nu-ți pun în buzunare
Măcar un sunet de arginți.

Bătând cu-aripile de gene
Pe câmpul fraged și sfios
Declamatorilor de scene
Nu le aduc nici un folos.

Și ei ca nuca de perete
Bat cugetatul lor miop
În recitaluri de versete
Cu-o frumusețe de ciclop.

Ci suflete eliberate
Din gângăvirile de tron
Ies iar pe undele de noapte
Peste hotare de plafon.

Spre tainicile infinite
Se-mbină-n raze de avânt
Strângând legende de cuvinte
Însămânțate de Cuvânt.