Citim în Biblie despre Voia
Domnului: este sfințirea
Creștinilor, prin metanoia,
Primind eternă, fericirea.

Care-i dovada de sfințire?
O sete, un dor de albastru:
Să tinzi spre desăvârșire
Trăind ca un sihastru?

Pilde vechi de sfințenie-
Ioan, Elisei și Ilie:
Glorie în smerenie,
Post, minuni, sărăcie. .

Călugărul din vechiul schit
În orășel a poposit,
Despre sfințenie-a vorbit,
Cum se ruga, a povestit:

„Ca Isus să rămână cu mine,
Repet rugăciunea inimii,
Concentrarea, în duh, îmi menține,
Păstrându-mi Harul Treimii.

Astfel ne-nvață isihasmul,
Filocalia, despre-anahoreți:
Cugetă continuu la psalmul
Treizeci și doi, și-ndurare capeți!

Ruga, inima s-o repete,
Când gura ta nu mai poate,
Golind mintea de ispite,
De la păcat, te va abate!”

Să Îți rostesc ca pe-o mantră
Numele Sfânt, Isus Cristos?
Să tot insist: „Miluiește-mă
Pe mine, un biet păcătos”?

Și, în ritmul ca de moară
Al inimii, s-o tot repet,
Până când ruga coboară
Din minte, până în piept? !

Doamne, am comuniune
Cu Tine, prin Duhul Sfânt,
Nu prin tehnici de rugăciune,
Ci, simplu, crezând în Cuvânt!

Să te rogi cum Îți dă Duhul,
Nu doar invocări repetate,
Căci Domnul Isus este Viul
Cuvânt, Ți-e Prieten și Frate!

Să ai în sufletul tău cerul,
Unde hulubi și îngeri zboară,
Templu să-Ți fie trupul,
În care Duhul se coboară!

Să nu-ți pară important
Ce mănânci, unde trăiești,
Pentr-un dar neînsemnat,
Domnului, să-I mulțumești!

Să-L adori sincer, din inimă
Și prin viață, pe Isus ca Domn,
Să-L contempli în lacrimă,
Să Îl poți chema și-n somn!

Să poți totul în Cristos
Care pururi te-ntărește:
De trăiești sărăcăcios
Ori bogat, la fel muncește!

Și, pe-aripi de rugăciune,
Să crești mereu în credință
Prin teste- faptele bune,
Să ajungi la cunoștință,

Să-nveți apoi răbdarea,
Umplându-te de evlavie,
Să trăiești înfrânarea,
S-ai pentru frați iubire vie!

Când iubești toți oamenii,
Te vei ruga pentru vrăjmași,
Ca Ștefan, strigând în dureri:
„Iartă-i, Doamne, pe-ai mei ucigași!”

Da, să-nduri- iubitor fiind-
Lovituri, când faci ce-i bine,
Căci atunci, chiar Duhul Sfânt
Se-odihnește peste tine!

Iar la capătu-alergării,
La statura lui Cristos,
Să fii smerit ca martirii:
Să te vezi tot păcătos:

Să șoptești: „Doamne, nu-s vrednic
De cununa Ta! Doar Harul
Mi-a dat mie, rob netrebnic,
Să-Ți beau, fericit, paharul!”

Amin! Sfințește-ne, Doamne!