Mi-e ruşine de mine
Că nu sunt ca Tine
Şi-aduc intristare
Pe Faţa-Ţi de soare;
Mi-atât de ruşine...
Mi-e scârbă de mine,
De gândul ce-mi vine,
De traiul meu care
Îmi dă remuşcare;
Mi-e scârbă de mine!
Mi-e frică de mine,
Căci vreau să fac bine
Dar firii nu-i pasă...
E-aşa păcătoasă!
Mi-e frică de mine.
Mi-e ciudă pe mine
Căci nu mă pot ţine
Şi nu sunt în stare
A fi-nvingătoare;
Mi-e ciudă pe mine.
Ai milă de mine
O, Doamne! Mai bine
Să-mi cureţi fiinţa
Scurtând suferinţa,
S-ajung sus la Tine!
A Ta vindecare
Dă-mi-o-n mădulare
Şi dă-mi Tu putere
Să stau în veghere;
Dă-mi eliberare.
Fă-mi o înnoire
În gând şi-n simţire,
De-i zi sau de-i noapte
Prin gânduri şi fapte
Să caut sfinţire.
O, ia-mă de mână
Căci sunt doar ţărână
Şi fără de Tine
Mă pierd, Fii cu mine
În lumea păgână.
A Ta îndurare
Şi scumpa-Ţi iertare
O cer c-umilinţă;
Adu-mi biruinţă
Pe-a vieţii cărare.
Amin.
17 iunie 2013
http://pauladita.wordpress.com