După-o noapte plină-n stele
M-au prins zorii pe câmpie
Florile când în mărgele
Râd din roua argintie.
Învățat să număr aștri
Din prinsori de constelații
Am vrut florile-a cunoaște
Cu aceleași ecuații.
Le socot cu îndârjire
Parcă-aș prinde-o pricopseală,
Ci, de fapt, nebun în fire,
Port în mine doar o boală.
Și mă lupt cu dânsa crâncen,
Dar nu pot nimic a face
Doar oftez supus și lânced:
Număr stele, flori și... pace!
Am venit bolnav acasă
Printre zgomote de uliți,
Calcule-aruncai pe masă -
Soarele-i de două suliți!
Evadat din dimineață
M-am trântit în pat grămadă -
Cum mi-i frică-ntreaga viață
Ca să port așa corvoadă!
Soața mea s-opri de-odată
Lângă fila mea cea nouă:
„De-unde-i boarea parfumată
Plină-n stele, flori și rouă?!”
Cartea lui de vizita?
VICTOR BRAGAGIU!