NEGLIJAREA ALTARULUI
Altar al jertfei de-nchinare
Atât de mult te-am neglijat!
De-aceea n-am avut răbdare
Când valul s-a înfuriat.
Valul conceptelor moderne
A dat năvală, ne-a-ncurcat
Și-acum valorile eterne
Tocmai la coadă le-am plasat.
Ne facem timp pentru mașină
Și timp pentru divertisment
Uitând că cei ce se închină
Pot birui pe oponent.
Acea lectură-nteresantă
Ne-a cucerit – nimic de zis!
Dar partea cea mai importantă
Parcă am pus-o-n ascunziș.
Iar rezultatele? Sunt slabe
Vigoarea s-a epuizat
Când straiele nu mai sunt albe
Nu le mai ducem la spălat.
Altaru-i trist...și ruga plânge
Iar noi ne credem fericiți
Dar flacăra din noi se stinge
Și ne sculăm mai obosiți.
Ne amintim cu nostalgie
De vremurile de-altădat’
Când rugăciunea era vie
Și-altarul, zilnic, frecventat.
Ne pocăim făr-amânare
’Naintea tronului de har
Și vrem ca orice închinare
Să nască un mărgăritar.
George Cornici/10 Iunie, 2013
Simt dureros duhul poetului o stare ce se transmite real in versuri deci;sa ne pocaim, sa ne rugam ,sa dregem altarul, sa ne spalam hainele din nou si cit mai urgent,in Singele Mielului Isus Christos.
Fiti binecuvintat!
Să nască un mărgăritar." Altarul exista, in inima si-n caminul oricarui crestin, dar noi, furati de peisaj, il neglijam atat de usor...Domnul sa ne imbrace cu pasiune pt rugaciune si cu ravna sfanta!