Slăvit să fii Tu-Tatăl îndurării
Căci milă ai avut de mine-păcătosul
M-ai scos din valea moartă-a întristării
Şi-n inimă mi-ai pus al Tău Frumosul

Eram pierdut, dar Tu m-ai căutat prin lume
Şi m-ai găsit în fundul unei gropi adânci
Mi-ai spus că sus în ceruri pot avea un nume
De voi ieşi şi voi urca pe vârf de stânci

Voiam, dar cum, căci nu aveam putere
Eram slăbit şi-mpovărat de neştiinţă
În suflet şi în inimă aveam durere
Nicicând nu am ştiut de sfânta Biruinţă

Căci biruit eram întotdeauna de cel rău
Fiind slujbaş al gândurilor negre
Mă-ndepărtam de Sfântul, Bunul Tată-Dumnezeu
Umblând prin ale lumii lanuri veşnic sterpe

Slăvit să fii Tu-Tatăl îndurării
Căci milă ai avut de mine-păcătosul
Mi-ai dat uitării chinurile serii
Pentru vecii ai devenit al meu Folosul

Acum eu ştiu, căci numai Tu eşti Cel ce poate
A-l învia pe om dintre cei morţi
Ca Tine nimeni altul străluceţşte-n noapte
Deschise face-ale credinţei porţi

Prin care intră Fiul Tău Cel Preaiubit
Ungând uşorii cu-al Său sânge sfânt
Făcând ca Numele-Ţi să fie preamărit
În ceruri sus şi pe întregul Tău pământ

E numai El, ce astăzi poate face
Din piatra nepăsării un izvor de slavă
Din care curge harul,dragostea şi pacea
Vărsându-Se cu Viaţa sfântă, veşnică, curată

O Viaţă, ce-a făcut şi din al meu destin
O veşnică dorinţă pentru Tine
Ca cel trudit, şi cel ce ştie numai chin
Să poată-avea speranţa veşnicelor zile

Şi astăzi mulţumiri ţi-aduc prin Duhul Învierii
Ce m-a făcut să port al Mirelui mirosul
Slăvit să fii Tu-Tatăl îndurării
Căci milă ai avut de mine-păcătosul.

Amin!