De prea mult dor mă risipesc
Și-mi țiuie în vînt urîtul,
Cu depărtarea mai vorbesc,
Doar ei adresez cuvîntul.

De prea mult dor, să schimb aş vrea,
Tăcerea mea în rugăciune.
Cu Domnul meu alăturea,
Foc viu se-aprinde din tăciune.

De prea mult dor, la piept v-am strîns
Cu multă dragoste, iubire.
În lacrima ce s-a prelins,
Caut crîmpei de fericire.

De prea mult dor, abia găsesc,
Imaginarul drum spre voi
Și tainic, rugăciuni rostesc:
"O, Doamne, scapă-i din nevoi!"

De prea mult dor, în depărtări,
În cer, mi-e ruga ascultată
Și multe binecuvîntări,
Spre voi lăsa-va, Bunul Tată.

De prea mult dor, aş vrea să-I cint,
Imn de mărire și-nchinare,
Cît voi trăi pe-acest pămînt
Și-n cer, la marea sărbătoare.

De prea mult dor, ... îmbătrînesc.
Încet, încet, sosește clipa,
Desprinderii de lut trupesc
Spre veșnicii-mi deschid aripa.

De prea mult dor......