Ce simplu-i a huli păstorul,
Cînd turma are multe capre,
Ce-n loc să-ofere ajutorul,
Împung cu critici tot mai aspre.

De-ar crește în credință, cum
Pretenții stranii, multe afișează,
Ar fi mai mulți pe-al mîntuirii drum,
În rugă pentru cel ce șchiopătează?

Ar fi atunci o turmă ș-un păstor,
S-ar alia cu pace-n umilință,
Pe Domnul L-ar chema în ajutor,
Să le-ntărească slaba lor credință?

Dar, cît există încă dezbinare
Și cît păcatul nu e stăvilit,
Nu poți găsi unire-n adunare,
Ci poate-un loc comod de ... moțăit.

Nu așteptați pasivi să crească harul!
Cît ruga-n cer e încă ascultată,
Cu toții stăruiți, să se reverse darul,
Ce-n ziua Cinzecimii, promis a fost odată.

Atuncea cînd prezent Mîngîetorul,
În suflete lăsa-va multă pace,
Mulțumiri multe, aduce-va păstorul,
ACELUIA ce turma, cu Duh Sfînt, o s-o îmbrace.