Nu poți da inimii povață,
Cînd mamă ești și ai copii.
Nu-n școală dorul se învață
Ci-l simți cum vine și te-nhață,
Cînd ești departe de-ai tăi fii.

Cînd coarda dorului vibrează
Și cînd arcușul, nu-l deții,
Distanța parcă înaintează,
Te leagă și se-ndepărtează,
Mult mai departe, la-i tăi fii.

Nu poți da dorului binețe,
Cînd singură ești și-ai să fii,
Ajunsă-n prag de bătrînețe,
Cu gînduri multe și răzlețe,
Ce se îndreaptă, spre ai tăi fii.

Dar poți oricînd în rugăciune,
Să-ngenunchezi pentru ai tăi fii,
Să facă Domnul o minune,
În același timp, în uniune,
Să te rogi tu, cu-ai tăi copii.