Îndoiala
Îndoiala,
E la originea necredinţei,
Care se strecoară
Ca un şarpe, insidios,
Prin diabolica întrebare:
"Oare?!"
Oare a zis Dumnezeu cu-adevărat?
Oare între timp Dumnezeu nu S-a schimbat?
Oare citatul acesta este inspirat?
Şi astfel din întrebare-n întrebare,
Din "oare?" în "oare?"
Dacă mai rămâne ceva credinţă,
E mare mirare!
În paradis,Satana a strecurat,
Aceeaşi întrebare,
Şi astfel a început
Războiul cel mare!
Astăzi oamenii,se întreabă
Dacă Sfânta Scriptură
E inspirată,
Sau dacă e inspirată
Chiar toată.
Elimină din Ea
Ce nu le convine,
Înălţându-se astfel, pe sine.
Unii cred că Vechiul Testament
E abrogat,
Că Însuşi Isus
L-ar fi desfiinţat,
Ceea ce nu este adevărat.
Culmea mirării,
E că oamenii merg
Cu Scriptura desfiinţată la subţioară,
Citesc din ea
Deşi nu-I mai dau crezare,
O cumpără, o vând
Sau o fac cadou,
Când ei înşişi
O puseseră deja în cavou!
Satana L-a ispitit
Pe Isus în pustie,
Cu citate din sfântul Cuvânt,
Făcându-se pe sine
Împărat pe pământ,
Dar Domnul l-a respins
Tot prin Cuvânt.
Deşi slăbise după postire,
Cuvântul Scripturii L-a întărit,
Ieşind astfel biruitor,
Din lupta cu cel mai mare ispititor!
Şi noi putem ieşi biruitori
La fel ca Isus,
Dacă vom purta Scutul credinţei
Ce ni L-a trimis Tatăl, de sus!
22.06.2013 Cornel Jigău
Deşi nu mi-am propus să îndoctrinez pe cineva,totuşi nu pot să scriu doar versuri neutre.Se pare că principiul protestant "Sola Scriptura" este cam uitat iar ideea abordată în poezia "Îndoiala" este doar de ordin general.Se cuvine să fac o precizare:când Domnul Isus era pe pământ Noul Testament nu exista încă.Noul Testament a fost scris după înalţare.Domnul Isus a citit doar din Vechiul Testament.