Proorocii împotriva celor ce se lipesc de idoli
Ezechiel cap. 14,15


Câțiva bătrâni din Israel
În fața sfântului, au stat
Și Domnul le vorbea prin el
Cu idolii, ei s-au spurcat

În inimă, idoli aveau
Și Domnul toate le știa
În sufletul lor îi purtau
În ei, privirea-și pironea

Acel ce s-a îndepărtat
Și alți dumnezei și-a găsit
Pe Domnul cel drept l-au uitat
Va fi, la urmă, nimicit

Și chiar străinii care stau
În Israel, pentru o vreme
Acei care mulți idoli au
Și ei au, pentru ce se teme

Orice prooroc care vorbește
La omul, ce în idoli crede
Și pe el, Domnu-l pedepsește
Ce este fals, Domnul tot vede

Proorocului Domnul îi spune
De cei ce vor păcătui
La foamete îi va supune
Și aspru, îi va pedepsi

Chiar dacă printre ei ar fi
Și oameni, mari, neprihăniți
Cu toți doar răul vor păți
Numai, cei drepți vor fi feriți

Căci Domnul țara ar lăsa-o
De tot, să fie nimicită
Chiar fiare ar cutreiera-o
Și ar ajunge, pustiită

Iar dacă în țară ar fi
Oameni, ca Iov sau Daniel
Ca Noe, Domnul i-ar feri
Ei, n-ar mai fi atinși de fel

Iar sabia dacă-ar veni
Ca țara să o nimicească
Cei trei, feriți în viață ar fi
Pe ceilalți, Domnu-o să-i lovească

Chiar ciuma dacă ar veni
Și molima și pustiirea
Oameni și vite ar muri
Cei trei, ar vedea nemurirea

Iar Domnul despre țară spune
Chiar, de-ar veni rele urgii
O rămășiță va rămâne
Și câțiva oameni, vor mai fi

Aceștia, acol vor trăi
Și fii și fiice ar mai avea
Și de Domnul ei vor vorbi
La ceilalți, care vor urma

Domnul o întrebare-i pune
Proorocului, ce îl ascultă
Lemnul de viță ce se spune
Că-i bun și face roadă multă

Nimic nu poți să faci din el
Chiar, de e întreg și nu e rupt
Nu poți ca să-l cioplești de fel
Oricât, ai încerca de mult

Iar dacă e băgat în foc
Și capetele-și prăpădește
Chiar, nu-i mai folosit deloc
Și nimănui nu-i trebuiește

Așa vor fi locuitorii
Ce de Domnul, n-au ascultat
Ei nu vor fi moștenitorii
Vor suferi, neîncetat

Și mulți din ei în foc vor arde
Și țara, n-o vor stăpâni
Și vor veni cei de departe
Iar ei, moștenitori vor fi.

va urma