LUMII-NTREGI DORESC SĂ-I SPUN

Lumii-ntregi doresc să-i spun
Hotărârea-mi decisivă
Să sădesc și să adun
Stări cu sfântă perspectivă.

N-am ce-ascunde: m-am predat
La chemarea cea mai dulce
Mirele, apoi, mi-a dat
O agendă și o cruce.

Și-am pornit pe un traseu
Nu prin parcuri renumite
N-am mulți bani în portmoneu
Dar am zile fericite.

Primul lucru constatat
Când urmatu-L-am de-aproape
E că drumul n-a fost lat
Fala pe el nu încape.

Și-am fost dezbrăcat de ”eu”
Spre-a putea păși spre Soare
Eram sigur că-n Evreu
E Lumină și splendoare.

Pot să spun, la toți, deschis:
Taina vieții-i dezlegată
A-mplinit ce a promis
Chiar pe marea agitată...

Valurile le-a calmat
Să rămân la suprafață
Când am plâns m-a mângâiat
Ștergând lacrimi de pe față.

Azi și-oricând mărturisesc
Lumea-ntreagă ca să știe
Că în spațiul pământesc
Nu voi sta o veșnicie...

Ci mă-ndrept spre un Palat
Cu fru’mseți crepusculare
Și-unde nu va fi Pilat
Nici armata lui cea mare.

N-am secrete, nu m-ascund
Ce trăiesc e o minune
Simțuri sfinte mă pătrund
Ce mă-mbracă-n pasiune.

George Cornici/26 Iunie, 2013