Cuvinte, șirag de mărgele,
Așterneți trăirile mele,
Voi, unde de ape albastre,
Să curgeți dorințele-mi caste,
Și spuneți, priviri temătoare,
De doruri pierdute în zare,
Tu lună măiastră-n himere,
Ascunde-mi eterna durere,
Voi ceruri, redați-mi speranța,
Să cânte-n iubire romanța,
În nori diafani să m-ascund
Și visul să-l fac mai rotund,
Unghere dispară-n traiecte,
Cărările-mi fie doar recte,
Tu, codrule verde, suspină,
Căci lumea îmi este străină,
Degeaba îți tremuri frunzișul,
Căci nu-ntrezăresc luminișul,
E haos, scăieți și buruiană,
O viață haină, profană,
Mai cânte în nalt ciocârlia,
Și plugul să-și mângâie glia,
Cerul, lacrimi să cearnă,
Și bobul s-aștepte sub iarnă,
Sub fald de argilă tăcută,
Sămânța, docilă și mută,
Să caute Lumina-ndrăznește,
Căci simte puterea și crește,
Iubire, ești Soare aprins,
Ești clocot și jar necuprins,
Ești seva din lujer, ești tot,
Al Oștirilor Domn, Savaot!
27/06/13, Deva- Lucica Boltasu
Multe binecuvântări!
Se pare ca locul originilor nu-ti taie(nici sa nu se intample) setea si inspiratia de versuri dar si de dragostea pentru Isus.Fii binecuvantata, asteriscule!
versurile minunate prin care înviorezi sufletele noastre.